Reforma Administraţiei Publice şi Reforma Statului

Declaratia presedintelui Mircea Geoana la dezbaterea privind administratie si reforma statului

De aproape 20 de ani facem si refacem reforma institutiilor statului. Este probabil reforma care a fost facuta cu cea mai mare sarguinta in acesti ani in Romania. In fiecare an apar institutii noi si sunt modificate regulile de functionare ale institutiilor vechi. In fiecare an numarul legilor si actelor normative referitoare la reforma institutiilor statului si ale administratiei centrale reprezinta mai mult de jumatate din totalitatea actelor normative si a deciziilor de guvernare adoptate in Romania post decembrista. Ceea ce inseamna ca reforma statului si a administratiei a reprezentat preocuparea numarul 1 a partidelor, a parlamentului, a guvernului, a presedintelui si a politicii in general. Am cerut colegilor mei o analiza a rubricii de politica din mass media si a rezultat ca circa 60% din stirile si comentariile de presa cu privire la politica se refera la masuri si decizii legate de reforma statului si a administratiei. Ceea ce inseamna ca prin intermediul mass media, oricat de suparat ar fi presedintele Romaniei, este indemnata sa se ocupe cu prioritate de reforma statului si a administratiei. O alta analiza referitoare la problemele generatoare de tensiuni intre institutiile statului si in interiorul clasei politice indica faptul ca majoritatea zdrobitoare a acestor probleme se refera la intentiile de schimbare a atributiilor, relatiilor si a persoanelor din interiorul institutiilor statului. Aceasta este adevarata preocupare si galceava politica permanenta in Romania.

Transpunand toate aceste concluzii formulate in jargon stiintifico-politic in limbaj normal, rezulta ca principala confruntare politica din Romania de astazi nu este despre ce facem cu puterea de indata ce o obtinem, ci despre cum impartim puterea. Ce separa acum parlamentarii si partidele, guvernele si presedintia, administratia centrala si cea locala nu sunt taxele si impozitele, nu sunt diferentele dintre programele de guvernare, nu este politica de preturi si de salarii, nu este lipsa medicamentelor compensate, nu sunt marile optiuni de politica externa, cand in jurul nostru se reconfigureaza ordinea mondiala. Este problema cine pe cine conduce, cine pe cine subordoneaza, cine distribuie fondurile, cine decide si cine este obligat sa asculte. Aceasta este realitatea trista a acestor ani din Romania. Am sa fiu si mai brutal, dar acest adevar trebuie infruntat. De 20 de ani marea noastra batalie nu se poarta intre cei care platesc costurile tranzitiei si ale dezvoltarii si intre cei care beneficiaza de rezultatele ei. O asemenea confruntare politica ar fi normala, iar rostul partidelor politice este tocmai de a reprezenta interesele de participare la beneficiile tranzitiei si ale dezvoltarii ale diferitelor categorii de populatie. Dar noi nu facem asta, noi suntem inca in faza initiala, noi ne luptam intre noi pentru a stabili cine decide cum se impart aceste beneficii. Aceasta lupta se reia continuu, dupa fiecare alegeri, dupa fiecare noua guvernare, cu fiecare nou ministru sau sef mai mare sau mai mic in administratia tarii noastre.

Am facut un lucru extraordinar, daca nu ar fi penibil. Am reusit sa exportam aceasta problema. O simpla galceava politica interna, bazata pe lupta pentru putere, sa o transformam intr-o problema internationala. Este inadmisibil, ca numirea unui director intr-o institutie guvernamentala, chiar daca este vorba despre justitie si lupta impotriva coruptiei, sa devina o problema a Uniunii Europene si pe aceasta cale o problema a opiniei publice europene. In orice tara normala, desemnarea unui functionar guvernamental este o problema de rutina a unui ministru de resort si in mod exceptional a primului ministru, nu a Comisiei Uniunii Europene, nu a Parlamentului European, nu a mass mediei europene, iar Romania trebuie sa devina o tara normala.

In concluzie, aceasta falsa reforma a statului, in care suntem blocati de aproape doua decenii, trebuie sa inceteze. Politica romaneasca trebuie sa treaca la o adevarata reforma a statului in care sa nu ne mai ocupam de intrebarea cine are putere, ci de intrebarea in beneficiul cui folosim puterea. Aceasta este intrebarea normala a politicii si la aceasta trebuie sa dam astazi si in anii urmatori un raspuns. Putem rezolva aceste lucruri repede si eficient, iar partidul nostru intentioneaza sa faca exact acest lucru. Raspunsul pe care cei de dreapta, in special teoreticienii si practicienii neo-liberali, care spun ca solutia este statul minimal este profund gresita. Este cea mai mare ineptie pe care nici macar statele care au fost construite ca si contract social pe temei mai liberal, cum sunt Statele Unite ale Americii, nu o mai aplica astazi. Ideea pe care guvernul de dreapta din ultimii patru ani de zile o propovaduieste, ca statul minimal este raspunsul la problema dezvoltarii economico-sociale a Romaniei este un lucru profund gresit si trebuie combatut cu tarie nu doar de social-democrati si de oamenii de stanga, ci de oamenii de bun-simt din aceasta tara. Raspunsul este un stat modern, un stat suplu, un stat eficace bazat pe principiile europene ale bunei guvernari. Acesta este raspunsul corect la problema rolului statului in societatea, in economia si politica europeana si romaneasca a secolului 21.

Primul lucru pe care trebuie sa il definim este chiar viziunea despre reforma statului in locul unui stat profund instabil asa cum il avem astazi, ale carui institutii se modifica in functie de modificarea echilibrului puterii politice. Avem nevoie de un stat solid, de un stat stabil si functional pe care puterea politica il poate folosi eficient pentru a-si putea aplica politicile publice promise cum facem noi in aceasta dezbatere publica electoratului din tara noastra. Aceasta este obligatie pe care o avem de respectat in anii care vin. Trebuie sa fim de acord cu doua principii fundamentale ale democratiei participative moderne. In primul rand politica este dinamica, iar statul este stabil. Echilibrul politic se poate modifica de la o zi la alta, cum este cazul Romaniei. Dar echilibrul statului ramane acolo. Detinatorii puterii politice se pot schimba de la o zi la alta, asa cum sper sa se intample in urmatoarele cateva zile si cu actuala putere de dreapta si sa vina o guvernare mai competenta a social-democratilor. Dar institutiile statului nu. Guvernele vin si pleaca, dar institutiile statului isi continua functionarea normala.

Transferul de putere de la o guvernare de dreapta, transferul de putere de la un presedinte la altul trebuie sa devina o institutie in democratia noastra. Sunt reguli precise de predare-primire a stafetei. Primul ministru Adrian Nastase a facut-o cu eleganta si decenta in anul 2004. Dar nu putem spune ca domnul Traian Basescu si cei pe care i-a adus la putere au procedat in acelasi mod. Avem nevoie de un transfer decent, ordonat si institutional de putere atunci cand guvernele se schimba in Romania secolului 21. Al doilea principiu fundamental este ca in materie de cine detine puterea avem un singur arbitru. Acesta este un arbitru, impecabil, implacabil si de necontestat. Decizia apartine electoratului! Electoratul este cel care stabileste prin vot cine si cum va exercita puterea. Nu exista un subterfugiu care sa ocoleasca acest adevar fundamental al oricarei democratii consolidate in lumea civilizata. Aceasta este esenta democratiei. Nerespectarea deciziei electoratului prin subterfugii politicianiste, cum a facut Traian Basescu in 2004 si cum probabil este pregatit sa faca in 2008, trebuie condamnata politic si facuta imposibila, prin prevederi institutionale si, daca este nevoie, constitutional.

Cel mai bun exemplu este soarta acestei guvernari. Am trei intrebari foarte simple. Cine a castigat alegerile parlamentare in 2004? Raspuns corect: PSD. Cine a guvernat dupa alegeri? Raspuns corect: Cei care au pierdut! Cum a dus-o tara? Raspuns corect: Prost! Acest lucru nu trebuie sa se mai intample si este obligatia partidului nostru de a impiedica repetarea acestui fenomen pagubos pentru progresul economic si social.

In modul in care vedem noi reforma statului trebuie sa plecam de la cateva principii fundamentale ale democratiei, evident separarea puterilor in stat, respectarea deciziei electoratului, administratia in slujba cetateanului si nu administratia impotriva sau deasupra cetateanului. Decizie politica privind obiectivele administratiei, decizie profesionala privind functionarea administratiei.

In programul nostru politic oferit dezbaterii publice si pe care dorim sa il formalizam in cateva saptamani sunt incluse multe masuri prin care vom redirectiona Romania catre viitorul pe care electoratul si-l doreste.

Am sa vorbesc astazi despre un subiect foarte important din strategia noastra de modernizare a Romaniei, reforma statului, reforma institutiilor sale si, in acest context, problema descentralizarii administrative reale in statul roman. Cand vorbesc despre reforma statului, am in vedere patru domenii importante. Revizuirea Constitutiei, reformarea Guvernului, modernizarea institutiilor si a aparatului administratiei centrale, regandirea actualei organizari teritorial-administrative a tarii si descentralizarea reala si depasirea modelului de dezvoltare centralist adoptat de Romania din motive istorice.

Actuala Constitutie, desi revizuita in 2003, are limite evidente. Actualul model de republica semi-prezidentiala permite blocaje intre institutii. Cand avem un presedinte de o anumita culoare politica si un guvern de o alta culoare politica si acest lucru se va intampla in urmatorul ciclu politic. Este foarte posibil, mai ales in cultura politica precara pe care o au unii, ca acest lucru sa dauneze bunei functionari a institutiilor. Este exact ce s-a intamplat in timpul acestei guvernari de dreapta. Prima coabitare pe care am trait-o in republica noastra a intarit nevoia de echilibrare a puterilor statului roman, de delimitare mai clara a rolurilor intre presedinte si primul ministru si asigurarea unui echilibru corect in triunghiul fundamental presedintie, guvern si parlamentul tarii noastre. Probleme importate trebuie analizate. Problema imunitatilor demnitarilor statului roman. In pofida unor voci care evident, din motive pe care le pot intelege, considera ca imunitatea in fata faptelor penale reprezinta un scut necesar, continui sa cred ca imunitatea pentru fapte penale nu reprezinta un scut necesar si daca intr-adevar realizam o independenta reala a justitiei atunci acest subiect si acest tabu poate fi depasit. Avem de rezolvat problema dreptului presedintelui de numire a primului ministru in contrapondere cu o problema inca nerezolvata a dreptului presedintelui de a dizolva parlamentul. Sunt optiuni importante si ele trebuie intarite si puse in echilibru. Dreptul presedintelui de a convoca un referendum si dreptul parlamentului de a suspenda si a demite un presedinte in absenta unui referendum. Alegerile directe pentru presedinte fata de obligatia presedintelui in fata Parlamentului Romaniei care astazi este inexistenta. Este un raport care trebuie stabilit. Daca optiunea noastra va merge catre o republica prezidentiala, republica parlamentara sau pentru o formula imbunatatita a actualului sistem care reprezinta a treia cale, poate o cale mai lesnicioasa, fie a unei republici semi-parlamentare, fie o republica semi-prezidentiala temperata prin delimitarea clara a prerogativelor presedintelui in raport cu primul ministru si cu Parlamentul. Este o tema fundamentala si, in opinia mea, trebuie sa o lansam in dezbatere publica intr-un forum constitutional care va depasi actualele alegeri, astfel incat intr-un an de zile sa ne putem gandi la un raspuns integrat.

In al doilea rand, o problema fundamentala care necesita o revizuire a Constitutiei este faptul ca institutiile statului roman nu recunosc cetatenilor drepturi suficiente. Este nevoie de recunoasterea de noi drepturi fundamentale in Romania europeana, cum este dreptul la demnitate, dreptul la mediul inconjurator bun si sanatos si durabil. Principala problema a actualului sistem din Romania consta in insuficienta garantare a drepturilor existente. Comisia Balladu, care a facut propuneri pentru revizuirea Constitutiei franceze, a propus – si s-a acceptat deja – disparitia sefului de stat francez de la sefia CSM din Franta. Cred ca si in Romania trebuie sa ne indreptam cu curaj catre un sistem in care justitia sa fie complet pusa la adapost de orice fel de ingerinta a factorului politic.

Romania are nevoie de un guvern mai suplu si mai modern. La ora actuala, unele ministere au devenit niste adevarati mamuti, mastodonti birocratici, unde nu se mai functioneaza in beneficiul cetateanului ci in beneficiul clientilor politici care au fost angajati in sau dinspre acele institutii. Fiecare partid care a fost la guvernare si-a angajat si recompensat clientela cu posturi in administratie. Cu fiecare guvernare s-a adaugat strat dupa strat pana s-a ajuns la situatia in care acesti colosi birocratici nu mai produc aproape nimic viabil pentru dezvoltarea tarii, ci doar consuma resurse, bani, taxe si contributii luate de la cetatean. O dovada este blocajul total in accesarea fondurilor europene. Administratia nu trebuie sa fie o piedica in calea dezvoltarii, ci un instrument care favorizeaza dezvoltarea si o orienteaza in functie de interesele cetatenilor. Reforma profunda a statului implica si reforma dramatica a aparatului guvernamental central pe principii de eficienta si transparenta si va trebui sa stabilim odata pentru totdeauna, prin lege, care este nivelul la care se opreste factorul politic in administratia publica romaneasca. Putem alege un sistem politic mai aproape de cel american, in care se merge doua trei trepte ierarhic. Sau un model mai soft, modelul britanic unde se merge cu 2 nivele, in rest este functiune publica care sta si isi vede linistita de cariera si isi vede linistita de indeplinirea sarcinilor primite de pe nivelul politic.

Vaca de muls trebuie sa devina stearpa in fata lacomiei factorului politic. Acest lucru este o decizie de curaj si o decizie pe care trebuie sa o impunem daca vrem intr-adevar sa facem din tara asta o tara care functioneaza si care isi cheltuieste resursele in mod eficient. PSD isi propune nu doar sa aduca tarii o guvernare. Este un lucru normal si este alternanta fireasca la putere. Dar dorim sa aducem tarii si o noua guvernanta care sa asigure un mecanism de decizie legitim, eficace, transparent, uniform si predictibil. Sunt cateva lucruri pe care trebuie sa le facem, chiar daca va fi greu. Chiar daca mie, ca sef al guvernului, va fi mai dificil. In primul rand trebuie sa restrictionam in mod dramatic practica ordonantelor guvernamentale de urgenta. Este o sfidare la adresa Parlamentului si este principalul motor de lipsa de predictibilitate si functionare in aplicarea politicilor publice in Romania. Sunt situatii dramatice care impun astfel de gesturi, dar practic, ceea ce se intampla astazi in Romania, avem un guvern care este si executiv si legislativ. Asta se intampla astazi in Romania. Parlamentul Romaniei a ajuns un fel de casuta postala, in care ni se trimite post-factum ordonanta de guvern, ce produce deja efecte si chiar daca Parlamentul voteaza impotriva ordonantei, suntem in imposibilitate, ca Parlament, sa schimbam o decizie a Guvernului. Ce fel de republica este aceasta? Ce fel de separare a puterii in stat reprezinta asta? Ce fel de respect fata de votul cetatenilor pentru reprezentantii sai in Parlament?

Este reala situatia in care, in perioada vacantei parlamentare, guvernul are nevoie de legi noi, care nu trebuie neaparat puse in discutie in Parlament. Dar trebuie sa fie o situatiei rara si utilizata cu mare zgarcenie. Un lucru care reprezinta practica institutiei normelor de aplicare a legii trebuie sa dispara in statul roman. Cine face lege este ministrul de resort care prin normele de aplicare schimba esenta legii votate in Parlament. Se legifereaza prin norme de aplicare ale ministrului. Ce tara este asta? De unde predictibilitate? Facturile de guvern trebuie sa se aplice doar la nivelul angajatilor guvernului, in opinia mea primul ministru trebuie sa numeasca si sa demita ministrii fara acordul presedintelui. Nu are nimic de a face presedintele cu modul in care un prim ministru si un guvern isi ordoneaza resursele umane in functie de necesitatile politicii de guvernare. Zona unde are de-a face, in Justitie, cu Serviciile speciale, conform Constitutiei este alta discutie. Dar in zona guvernamentala, un partid care castiga alegerile si care are majoritate in Parlament trebuie sa aiba suveranitate deplina in modul in care isi alege si isi destituie oamenii care il reprezinta in respectivul Guvern. Trebuie sa revenim si sa vedem cum reusim, poate prin schimbarea legii Curtii Constitutionale si poate prin alegerea unei noi Curti, cum eliminam ineptia in care o motiune simpla nu inseamna demiterea unui ministru. Este o lipsa crasa de respect fata de decizia unui Parlament. Sunt lucruri pe care trebuie sa le gandim si pe care trebuie sa vedem cum le aplicam intr-o Constitutie modificata si eventual intr-un nou sistem de alegere si numire a judecatorilor Curtii Constitutionale.

Procurorii reprezinta Ministerul Public, sunt angajati ai Guvernului si numiti de CSM. Rectificarile de buget trebuie sa reprezinte situatii exceptionale bazate doar pe aprobarea prealabila a Parlamentului. Situatia actuala, in care am avut sapte rectificari bugetare si 14 modificari de cod fiscal in patru ani trebuie sa inceteze ca este neserios si contraproductiv. Dorim sa transmitem celor care doresc sa fie ministri in guvernul nostru ca principala deviza pe care o vom aplica, dincolo de eficienta si competenta, este aceea de a fi cinstit, vom introduce un ghid si un cod al raspunderii ministeriale, vom stabili un audit de integritate dupa modelul olandez in care fiecare agentie si minister vor fi supuse unui audit de integritate cel putin odata pe an.

Proasta guvernare reprezinta rezultatul inevitabil al lipsei de raspundere al demnitarilor si constituie terenul cel mai fertil pentru coruptie. Accesul la informatie trebuie sa devina obligatoriu pentru cetatean, informatia guvernantilor apartine publicului si nu ministrilor respectivi. Trebuie sa aflam si trebuie sa facem publice toate documentele care se refera la incredintari directe, cum este cazul pasajului de la Baneasa. S-a incredintat direct si au mai cerut 5 milioane RON pentru ca au depasit termenul de punere in functionare. Licitatii in domeniul achizitiilor militare, pe care se grabesc sa le puna in aplicare acum la sfarsit de an. Licitatii importante pentru structuri, toate trebuie sa devina publice, transparente si sa nu mai lase cale de abuz sau de influentare de catre factorul politic al deciziilor alocarii banului public in republica Romania. Asa cum au facut si francezii recent, propunem o revizuire generala a politicilor publice inclusiv introducerea de management profesionist in societatile si regiile nationale. Vremea in care aceste functii in consiliile de administratie reprezentau modalitati de recompensare a clientelei politice trebuie sa faca locul unei administratii eficiente. Daca dupa un trimestru nu isi respecta angajamentul de venituri la buget si performanta atunci trebuie sa plece si sa vina altcineva capabil sa conduca activele statului si patrimoniul statului in conditii moderne si de eficacitate.

Un lucru pe care ar trebui sa il gandim, nu am raspuns, pun in dezbatere publica acest element, daca membrii guvernului trebuie sa fie toti membri ai Parlamentului sau niciunul, asa cum este cazul Marii Britanii. Trebuie sa stabilim care este relatia ministri-parlamentari, nu numai raspunderea ministeriala, dar sa vedem care este formula optima. Inclin sa cred ca formula britanica este una care merita sa fie luata in vedere.

As vrea sa spun cateva cuvinte despre ce s-a intamplat in ultima perioada si un exemplu clar de disfunctionalitate a statului: cazurile recente de rafuieli din lumea interlopa. Capii mafiei locale se rafuiesc in Romania de astazi nestingheriti. Tinand in teroare orase intregi, dezechilibrati mintal isi fac dreptate singuri impuscand oameni nevinovati. In ce tara traim? Este o chestiune inadmisibila, este o palma grea data institutiilor statului ce au atributii de ordine publica, atat politia, cat si procuratura si justitie. Cu siguranta, numarul oamenilor cinstiti este cu mult mai mare decat cel al infractorilor, al celor certati cu legea si cu normele sociale. Raul pe care acestia din urma il produc este insa, mult mai greu de masurat. Ti-e frica sa te intorci seara de la munca, nu mai poti sa lasi copilul sa se joace in fata blocului sau in curtea scolii – este pur si simplu de neconceput si de netolerat intr-un stat de drept. Daca forta de coercitie a statului nu intervine pentru a eradica astfel de fenomene pe care le putem incadra cu usurinta in categoria crimei organizate, ce altceva trebuie sa cerem institutiilor statului pentru a-si justifica existenta? Acestea dau dovada de exces de zel in cazul infractiunilor minore. Nu ne putem imagina cat de grave sunt aceste efecte ale lipsei de fermitate din partea autoritatilor statului. Acesti infractori trebuie pedepsiti, pentru ca risca sa devina adevarate modele pentru tinerii ale caror valori sunt bulversate in Romania tranzitiei! Avem nevoie de acesti idoli falsi care sa perturbe in mod fundamental codul de valori al tinerei generatii? Sau trebuie sa ii bagam in puscarie, la Craiova si in orice alt loc. Trebuie sa inceteze acest tip se subminare a puterilor statului. Statul de drept inseamna si forta coercitiva a statului, nu numai democratie si respectarea opiniei si diversitatii optiunilor politice. Afirm cu tarie ca trebuie sa introducem principiul tolerantei zero fata de acest tip de interlopi – pentru asta trebuie insa o responsabilizare a tuturor celor care au atributii clare in domeniu, Politie, Procuratura, Justitie. Cineva care nu raspunde pentru indeplinirea sau neindeplinirea unor obiective, acela nu se va teme nici de o eventuala pedeapsa care nu va veni in cazul in care nu si-a facut datoria.

In ultimul rand, avem nevoie de o reforma profunda, de o regandire a organizarii teritorial-administrative. In acest moment, Romania, membra a Uniunii Europene si a NATO, functioneaza pe un sistem administrativ conceput de Ceausescu in 1968, care, in mod cert, are si partile sale pozitive. Cred ca este momentul sa ne punem serios problema reorganizarii administrative a Romaniei. S-ar putea ca in anii urmatori judetele sa fie prea mici pentru regiunile de dezvoltare. Este foarte posibil ca dupa cativa ani in care vom vedea ca functioneaza actualele euroregiuni sa ne dam seama ca ne trebuie un sistem mai echilibrat de organizare. In opinia mea, in urmatorii 10 ani de zile – dar este o chestiune care trebuie facuta cu mare chibzuinta, pentru ca este o reforma profunda a statului – trebuie sa ne propunem sa depasim bariera geografica si, uneori, si culturala, intre Transilvania si restul provinciilor. Sunt mai multe lucruri in comun intre sibieni si cei din nordul Valcei decat intre sibieni si cei din Covasna si Harghita. Sunt mai multe lucruri in comun intre cei din Harghita si cei din gurile Bacaului, la poalele muntilor, decat intre cei din Harghita si cei din Maramures, de pilda. Este o tema extrem de importanta si nu vreau sa fim frivoli in aceasta privinta. Trebuie sa vedem pana in 2013 cum functionam in actuala logica si perspectiva financiara si bugetara europeana, dar dupa 2013 va trebui sa vedem, la nivelul de dezvoltare al Romaniei de atunci si la nevoile noastre din acel moment, daca este nevoie sa intram intr-o alta logica. Inclin sa cred ca da, dar sunt rezervat in a spune ca trebuie facuta maine. Statele care au procedat la astfel de masuri si-au acordat timpul necesar si au cumpanit de cinci ori care este raportul dintre eficienta, cheltuiala banului public si realitatile socio-culturale. Sunt mai multe tensiuni intre Arad si Timisoara – nu numai la fotbal! – sau intre Braila si Galati decat intre zone mai istorice ale acestei tari.

Ce voiam sa va mai spun in finalul prezentarii mele este ca trebuie sa ne aplecam foarte serios asupra problemei descentralizarii reale a statului nostru. Daca ne imaginam ca economia este motorul care impinge inainte o tara, in acest moment Romania are un motor turat la maxim, care este regiunea Bucurestiului, inca doua sau trei motoare in alte orase mari ale tarii, dar in rest avem in mod cert dificultati majore in regiuni de dezvoltare importante. Modelul concentrarii resurselor si al dezvoltarii intr-un singur centru urban este depasit. Intr-o lume a retelelor, a Internetului si a telefoniei mobile, este pur si simplu fara sens sa concentrezi tot ce ai mai bun intr-un singur loc. Nu pui toate ouale intr-un singur cos! De aceea, renuntarea la modelul de dezvoltare unipolar si adoptarea unui model multipolar ne conduce la problema descentralizarii reale. S-au facut pasi in aceasta directie, dar suntem impotmoliti undeva la mijloc. Liviu Dragnea este aici, este si presedintele Uniunii Consiliilor Judetene din Romania, este si domnul Nicolescu, presedintele Consiliului Judetean Arges. Nu stim cat de departe si cat de repede trebuie sa mergem cu descentralizarea, care sunt pasii urmatori – sunt idei curajoase pe care reprezentanti ai comunitatilor locale ni le propun si sunt viziuni mai retinute pe care reprezentanti ai corpului ministerial ni le sugereaza. A venit clipa sa ne hotaram ce model de stat dorim sa avem din punct de vedere al descentralizarii! Foarte multe autoritati locale depind de banii de la centru, deci este vorba despre descentralizarea resurselor din Romania. Este inacceptabil sa descentralizezi responsabilitatile autoritatilor locale si sa nu le dai resursele locale care sa ii ajute sa se achite de sarcini. Si daca nu sunt buni si nu se achita de sarcini, electoratul ii va alunga! In acest moment suntem intr-un decalaj al descentralizarii competentelor fata de descentralizarea resurselor. Este o problema nodala, este o problema vitala la care trebuie sa gasim cu curaj un raspuns, chiar daca celor care ne vor reprezenta partidul intr-un viitor Guvern le va fi poate mai putin confortabil pentru ca, aparent, pierd parghiile de control de la Bucuresti. Dar daca vom castiga in eficacitate, in satisfacerea nevoilor publicului fata de politicile publice pe care le promovam, statul roman si partidul, in ansamblu, vor avea de castigat. In acelasi timp, vreau sa spun in modul cel mai clar ca vom merge inainte pe drumul descentralizarii, dar vom veni in contrapondere si cu masuri de responsabilizare a celor care la nivel de autoritati locale se vor ocupa de resurse. Ideea ca resursele vor ajunge la cineva la nivel local care se va juca cu ele este falsa – spun inca de pe acum ca tipul de control si audit pe care il propunem la nivel local va fi la sange, va fi necrutator, pentru ca acolo unde se duce resursa, se duce si tentatia!

Aceasta idee de concentrare a puterii la centru este reflectata si de reticenta pe care provincia o simte fata de Bucuresti, pentru ca il vad ca pe un centru arogant, ca un centru discretionar si netransparent atunci cand vine vorba de sarcinile publice. Este momentul sa devenim un model de dezvoltare mai putin unipolar intr-o forma de descentralizare si reconfigurare a teritoriului – descentralizarea nu este un scop in sine, nu o facem de dragul de a o face: pe mine ma intereseaza daca putem sa oferim cetatenilor servicii publice pe masura nevoilor lor. Principiul subsidiaritatii trebuie sa functioneze si in Romania. Acolo unde poti sa faci mai bine, acolo trebuie competenta! Si, bineinteles, trebuie sa amintim racila profunda a administratiei romanesti, este modul in care stim sa pregatim functionarul public. Ideea ca functionarul este un vataf al cetateanului trebuie sa inceteze. Ideea ca trebuie sa te ploconesti ca sa platesti o taxa in Romania trebuie sa inceteze. Ideea ca ai putere discretionara trebuie sa inceteze in aceasta tara. Dar pentru aceasta functionarii trebuie bine pregatiti, trebuie responsabilizati, dar trebuie si motivati! Pana la urma, daca nu exista mandria, ideea ca reprezinti un corp de elita, fie ca e vorba de finante publice, prefecti sau orice domeniu, functionarul trebuie sa stie ca este protejat in fata ingerintei politice, ca este motivat si recompensat, dar este si controlat cand este vorba despre calitatea serviciilor pe care le ofera.

Este o tema cruciala a modului in care Romania va arata si va functiona in urmatorii ani. Lansam in dezbatere publica o tema esentiala – raspunsul nu este neaparat numai la PSD, invitam si celelalte partide politice, si opinia publica, dar si expertii internationali sa ne ajute in gasirea justului echilibru. In clipa in care vom ajunge – repede, sunt convins – sa punem bazele unei noi Republici in Romania, trebuie sa fim mai mult ca siguri ca acea Republica va functiona multe, multe decenii de acum incolo si ca nu ne vom apuca sa o modificam in functie de anotimp, culoarea ochilor sau suvita celui care conduce sau nu Romania intr-un anumit moment. Sunt lucruri importante pe care vreau sa le lansam in dezbatere publica astazi. Va multumesc foarte mult.