Declaratia presedintelui Mircea Geoana la intilnirea cu oamenii de afaceri

Vreau sa salut prezenta domnului vicepresedinte Marian Sârbu, a domnului vicepresedinte Ioan Toma, a domnului Codrut Seres si a doamnei Maria Grapini. De asemenea, îi salut pe Dan Mircea Popescu, pe Dinu Marin, pe Otilian Neagoe si pe domnul senator Cutas.
Aceasta dezbatere este cea care va permite partidului nostru ca pe 27 septembrie, când vom vota si aproba programul de guvernare, sa stabileasca liniile directoare pentru politica economica si fiscala a României pentru urmatorii patru ani de zile. Abordam aceasta dezbatere cu seriozitate si cu respect si asteptam cu mult interes comentariile pe care le veti face. Fata de întâlnirea precedenta, am avansat în identificarea resurselor bugetare pentru principalele noastre proiecte într-o logica multianuala, cu buget multianual. Avem, de asemenea, propuneri legate de politica fiscala cu simularile aferente si, bineînteles, am putea sa ne aplecam asupra a ceea ce mediul de afaceri românesc solicita de la viitorii guvernanti ai tarii. Suntem un partid care ofera în dezbatere publica aceasta oferta si vreau sa avem astazi o întâlnire plina de succes.

Întrebarea este daca economia româneasca îsi va mentine în anii urmatori ritmul înalt de crestere economica, în conditii de predictibilitate si de sustenabilitate. Este întrebarea cheie a momentului actual, în conditiile în care actualii guvernanti se lauda cu o crestere economica importanta, dar uita sa vorbeasca despre vulnerabilitatea economiei noastre si despre riscurile macroeconomice si de natura interna si internationala care pândesc economia româneasca. Am citit cu foarte mult interes un raport facut de Grupul de Economie Aplicata – domnul profesor Voinea este aici, sper ca va face câteva comentarii. Sunt tari din Europa Centrala si de Rasarit care au avut pâna acum câteva luni cifre comparabile României si care se afla azi în recesiune economica sau în stagnare economica. Tarile Baltice au avut în urma cu sase luni de zile sau un an crestere economica de 11%, inflatie de 10%, deficit de cont curent de 15%, aproape de ceea ce avem în România, si doar în sase luni de zile au intrat în recesiune tehnica, deci doua trimestre la rând de crestere economica negativa. Situatii ceva mai bune sunt în alte tari care au avut o încetinire a cresterii economice de la 6-8% spre 1-1,5%. Nu sunt dintre cei care prevad vesti proaste, dar cred ca oamenii seriosi si responsabili trebuie sa se gândeasca care sunt motoarele de crestere economica sustenabila care sa permita României în urmatorii patru, opt, saisprezece, douazeci de ani sa continue sa aiba rate înalte de crestere economica în conditii de stabilitate economica si de crestere a productivitatii. Altfel, suntem într-o situatie de supraîncalzire economica, iar cu actuala politica neoliberala riscam sa intram în probleme pe care nu ni le dorim niciunul dintre noi.

A existat o foarte mare propaganda pe faptul ca economia gri va iesi la suprafata în urma cotei unice. Sectoarele gri si negru au ramas la fel de importante în economia noastra – citeam acum câteva zile o statistica oficiala în care peste 3 milioane de angajati din România îsi declara pe cartea de munca salariul minim pe economie, restul fiind, evident, platit pe sub masa, ceea ce arata ca practicile vechi nu au disparut, chiar si în conditii de simplificare fiscala si de propaganda în jurul cotei unice.
As vrea sa prezentam câteva elemente legate de economia României în 2004, la final de guvernare PSD, si în 2008, la final de guvernare a Aliantei, a Guvernului Tariceanu. Este inacceptabil pentru un om politic, pentru Guvern si pentru o întreprindere din România – mica, mijlocie, mare sau transnationala – sa traiasca într-o tara în care Guvernul României a modificat Codul Fiscal de treisprezece ori în patru ani! Ce fel de plan de afaceri poti sa faci, unde este predictibilitatea mediului economic, ce fel de încredere poti sa transmiti mediului economic intern si international daca modifici, practic, de patru ori pe an Codul Fiscal? În Camera Deputatilor se afla în dezbatere o noua modificare a Codului Fiscal. Evident ca vom încerca sa o fructificam în interesul politic si social al partidului nostru, dar ar fi a paisprezecea oara în care se modifica acest Cod Fiscal în patru ani. Este inacceptabil si intolerabil.

De asemenea, actualul Guvern a apelat la douasprezece rectificari de buget, care este cea mai flagranta dovada a lipsei de competenta si de expertiza manageriala minima. La doar doua luni dupa aprobarea bugetului pe 2008, în anul bugetar curent, Guvernul Tariceanu a apelat în martie la o rectificare de buget în noul an fiscal. Este un fapt de neîntâlnit în Europa. Daca mai exista câte o rectificare de buget în situatii exceptionale, acest lucru poate fi discutat.
De asemenea, nici astazi Ministerul Finantelor nu este capabil sa spuna si înca lucreaza la o propunere care sa inventarieze numarul de taxe fiscale si parafiscale si de impozite din România. Nici astazi Ministerul Finantelor nu este capabil sa afle câte taxe si impozite exista în România! Banca Mondiala a facut un studiu recent, iar România este tara din Uniunea Europeana cu cel mai mare numar de impozite – evident, acest lucru trebuie simplificat, numarul de taxe si de impozite trebuie redus în mod dramatic, simplificând sistemul fiscal si asigurând o debirocratizare a relatiei întreprinderii sau firmei cu institutiile statului.

Din punct de vedere al situatiei macroeconomice, lucrurile sunt, cred eu, edificatoare. Daca în 2004, Guvernul PSD, condus de premierul Nastase, a avut o crestere economica de 8,7%, deficitul bugetar fiind de numai 1,2%. Astazi este 2,8%, dupa modul de calcul al Comisiei Europene în jur de 3,3%, dincolo de cota de avarie – codul de crestere si de stabilitate economica european. Fata de 2004, deficitul comercial a crescut de patru ori: daca în 2004 era un deficit comercial de 5 miliarde de euro, la finalul guvernarii PSD, astazi deficitul este de 21,5 miliarde de euro, fiind vorba despre o explozie a importurilor, din cauza politicii bazate pe consum si pe supraîncalzire economica.
De asemenea, din punct de vedere al deficitului de cont curent, un indicator extrem de important în aprecierea cresterii economice dintr-o tara, a crescut în mod dramatic. Avem în acest moment un deficit de cont curent de aproape 15%, la finalul guvernarii PSD era de 8,7%. Ceea ce vreau sa spun este ca elementele economice fundamentale s-au înrautatit. Nu putem sa continuam sa crestem economic într-o maniera durabila, sustinuta, în anii urmatori, daca nu schimbam motoarele de crestere economica. În viziunea partidului nostru si a Aliantei noastre este obligatoriu ca în anii urmatori sa putem înlocui, ca principal motor de crestere economica, consumul bazat pe importuri si pe creditare a populatiei cu motorul investitiei în infrastructuri si în lucrari publice, bazat pe utilizarea parteneriatului public-privat, pe concesionare. De aceea, în opinia noastra, cei 1000 de kilometri de autostrada pe care ne propunem sa îi facem în urmatorii patru ani de zile sunt nu numai necesari din punct de vedere economic, ci reprezinta axa principala a cresterii economice, motorul economic principal pentru urmatorii patru ani de zile. Ma refer, fireste, si la centurile de ocolire ale marilor orase, la modernizarea porturilor si aeroporturilor, ma gândesc la un mare terminal de containere care sa lege spatiul rasaritean de spatiul vestic, undeva în zona Sulina-Braila, pentru a aduce containere din spatiul ex-sovietic catre Europa. Ma mai gândesc la tot ceea ce înseamna investitii în spitale, în scoli, în conectarea la internet a gospodariilor si accesul la infrastructuri virtuale – principalul motor de crestere economica trebuie înlocuit si în opinia noastra aceasta investitie masiva în infrastructuri reprezinta un lucru important.

Al doilea subiect care trebuie neaparat reglat – si o spun fara patima, dar cu mânie – este rata de absorbtie a fondurilor europene. Este inacceptabil sa avem rata de absorbtie pe care o avem în acest moment cu Guvernul Tariceanu, absolut incapabil sa atraga bani europeni. Doar pentru sectorul IMM-urilor, pentru urmatorii ani sunt alocati 2,18 miliarde de euro pentru întarirea culturii antreprenoriale, pentru stimularea si creditarea micilor afaceri; în plus, de la bugetul de stat vin cel putin o jumatate de miliard de euro, deci aproape 3 miliarde de euro în urmatorii patru ani de zile pot fi dedicati întaririi competitivitatii sectorului economic. Atragerea pâna la ultimul eurocent a banilor europeni trebuie sa fie o prioritate a guvernului viitor. Nu ne putem permite sa platim la bugetul european mai mult decât luam! Acest lucru trebuie sa înceteze. Guvernele Tariceanu I si Tariceanu II au dat dovada de încetineala si de birocratie si de lipsa de competenta. Avem nevoie de o reorganizare dramatica a modului în care vor fi gestionate fondurile europene, inclusiv ideea de a avea un ministru pentru Europa, asa cum, în mod firesc, va trebui sa împartim Ministerul Economiei si Finantelor într-un Minister de Finante puternic, responsabil, solid, serios, care sa se uite si la eficacitatea cheltuirii banului public, si un Minister al Economiei.
Al treilea motor de crestere economica important este zona investitiilor în energie, energie regenerabila, dar si energie clasica, cu tehnologii de ultima generatie. Am lucrat în acest domeniu si vreau sa va spun ca prin ceea ce nu a facut, Guvernul Tariceanu poate fi acuzat de subminare a interesului national din punct de vedere economic. Voi explica acest lucru. Am avut o situatie în care Bulgaria, principalul nostru competitor pe piata energiei, a avut un moment în care a închis reactoarele de tip sovietic de la Kozlodui. Iar Europa a negociat cu aceasta înlocuirea reactoarelor cu un alt tip de centrale. Astazi, Bulgaria, la Belene, pe o zona seismografica delicata, a reusit sa-si contracteze noi unitati nucleare, în timp ce guvernul Tariceanu a amânat investitia si lansarea ofertei pentru Cernavoda, unitatile 3 si 4, la calendele grecesti, în conditiile în care odata s-a hotarât sa fie minoritar în pachetul de la Cernavoda, si peste câteva luni sa fie majoritar. În acest moment, România a pierdut o sansa fenomenala sa devina principalul jucator si regele pietei regionale de energie. Si spun asta în sensul cel mai cuminte al termenului. Este nevoie de 53 de luni, din clipa în care a început prima operatiune tehnologica la Cernavoda, pâna când sa fie data în functiune o unitate. Am lucrat si la Cernavoda câteva luni de zile în tinerete. 53 de luni! Am permis Bulgariei, care era scoasa din joc, sa reintre în joc. Noi pur si simplu pierdem timp, bani si eficacitate energetica într-un astfel de subiect.

De asemenea, investitiile în eficienta energetica, România este tara care consuma cea mai multa energie pe unitate de timp din Europa. Suntem o tara profund necompetitiva, iar acest lucru afecteaza orice tip de afacere si orice fel de activitate din tara noastra. De aceea, al treilea motor de crestere economica, în opinia noastra, este investitia masiva în energie, în retehnologizare, în energie regenerabila; acest lucru ar putea sa ne permita si reducerea dependentei de materiile prime si de gaze naturale de la Rasarit, în conditiile în care Nabucco a suferit o lovitura mortala, în conditiile în care Constanta-Trieste este un proiect care nu mai poate fi discutat la modul serios pâna nu vom vedea care este raspunsul la aprovizionarea cu gaze naturale a României – cred ca avem un raspuns foarte simplu, si anume reducerea costurilor energetice si cresterea eficientei energetice. Avem un potential de reducere a costurilor de 35%, exact cantitatea de gaze naturale pe care o importam de la rusi. Deci daca în câtiva ani de zile noi ne putem îmbunatati performanta energetica si eficienta energetica, putem practic sa eliminam dependenta noastra, cel putin din punct de vedere financiar. Acesta este unul dintre lucrurile pe care voiam sa le mentionez.

De asemenea, agricultura trebuie sa devina importanta, în opinia mea, „agribusiness-ul”, inclusiv cel facut la nivel foarte înalt. Glumeau câtiva prieteni din presa când la Alexandria, acum câteva zile, le-am spus „mai, de-ar pune si GPS pe tractoarele astea”, daca tot cumperi o scula din import, pune-i si ceva care sa te ajute sa ari si sa faci productie eficienta dupa satelit, pentru ca asa fac tarile performante. Si avem instalatii de GPS, nu e de mirare ca putem sa facem agricultura superperformanta în România.
Nu în ultimul rând, cred ca turismul trebuie si poate sa devina de mare viitor pentru România. Este absolut jenant ca o tara atât de frumoasa si cu o mare diversitate a climei si a reliefului sa aiba încasari la buget de patru ori mai mici decât Bulgaria, o tara de doua ori mai mica decât România. Nu mai vorbesc de Ungaria, de Praga, hai sa spunem ca acolo poate e atractia foarte mare pentru capitalele deosebite. Dar Bulgaria, tara vecina, face de 4 ori mai multe resurse din turism decât România, care este de doua ori mai mare.
As vrea sa mai spun doar doua lucruri cu privire la propunerile noastre pentru mediul de afaceri. Eu sunt un mare campion al sprijinirii întreprinderilor mici si mijlocii si cred ca indiferent cât de multe transnationale s-ar aseza în România sau cât de multe firme supermasive am putea sa dezvoltam în perioada urmatoare – sa speram ca o sa fie firme românesti masive si puternice, ar fi un lucru bun – cred ca osatura economica româneasca va fi una determinata de calitatea si de eficacitatea întreprinderilor mici si mijlocii. Acesta este felul nostru de a fi si cred ca acesta va reprezenta coloana vertebrala a economiei românesti în urmatorii ani de zile. Fiecare IMM din România este la fel de strivita de birocratie si privata de sprijin din partea statului precum cetatenii obisnuiti. În opinia noastra, va trebui sa reducem în mod dramatic birocratia si, de aceea propunem proiectul de lege cu privire la actul unic de control: un singur control de la stat pe an la o firma, un control de fond pe care îl anunti din timp, se pregateste omul, îsi pregateste actele contabile, îsi face lectiile, se întâlneste cu statul o data pe an. Pentru orice control nejustificat al statului, acesta trebuie sa plateasca daune de interese firmei care a fost agresata de birocratia de multe ori hulpava a statului român. Trebuie protejata firma mica si mijlocie si trebuie pusa la adapost de agresivitatea si de birocratia pe care statul român, din pacate, o exercita în acest domeniu. Actul unic de control este o lege de inspiratie americana si va fi o lege pe care o vom pune în practica imediat ce venim la guvernare pentru a putea sa dam liniste si predictibilitate IMM-urilor din România.

De asemenea, ne gândim la un concept care  este aplicat în Franta, un anumit tip de scut fiscal prin care încercam sa limitam taxele si impozitele pe care o firma mica sau mijlocie trebuie sa le plateasca la stat, în functie de puterea sa financiara. Practic, o protectie a IMM-urilor pentru a le pastra un anumit tip de competitivitate.

De asemenea, si as vrea sa am si opinia dumneavoastra în aceasta privinta, trebuie urgentat intervalul de rambursare a TVA-ului pentru firme. Este inacceptabil ca trezoreria statului sa gestioneze banul omului de afaceri, în loc ca acesta sa ruleze banul respectiv si, eventual, sa-l înmulteasca în conditiile pe care le considera a fi cele mai eficiente. Cred ca ne putem gândi la o rambursare la 30 de zile, poate mai putin, deoarece sunt si probleme de natura administrativa, dar trebuie sa ne gândim si trebuie sa impunem o rambursare accelerata a TVA-ului, astfel încât oamenii sa poata sa-si recircule resursele si lichiditatile.

Nu în ultimul rând, este vorba si de transparenta cheltuielii banului public si acest lucru are relevanta si pentru mediul de afaceri. Intentionam ca în Guvernul viitor sa introducem o functie pe tara a transparentei, cineva care sa vegheze si la transparenta cheltuielilor bugetare, si la eficienta cheltuielilor bugetare. Sa nu repetam ceea ce se întâmpla astazi în scolile românesti, când în prag de an scolar se trezesc ca dintr-un buget de 6% din PIB pentru educatie n-au fost capabili sa cheltuiasca nici 40% din investitiile de capital din buget! De asemenea, va trebui sa veghem ca orice fel de modificare legislativa, mai ales de natura fiscala si economica, sa fie supusa unei dezbateri serioase cu partenerii din societate, si numai dupa aceea Guvernul sau Parlamentul sa poata proceda la o modificare obtinuta, deci numai în urma unui dialog si a unei transparente sustinute.

Nu în ultimul rând, insist pentru transformarea CEC-ului într-o banca pentru IMM-uri si într-o banca pentru dezvoltare. În conditiile în care inflatia a ajuns la 9%, iar creditul a ajuns la 14%-15% – si nu se va opri aici – un alt record trist, si aici Banca Nationala a fost fortata sa ia masuri într-un singur an, consta în modificarea politicii monetare: Banca Centrala a României a modificat de 7 ori politica monetara, în sensul ratei dobânzii, ceea ce a condus astazi la un ban scump, facând foarte dificil pentru IMM-uri sa-si crediteze afacerile în anii urmatori. Cu o dobânda de 14%-15% nu mai renteaza sa te împrumuti. Statul trebuie sa aiba, cred eu, un CEC, o banca care sa poata sa sustina si sa crediteze IMM-urile. Franta a aplicat acest model, de pilda.

Sunt si multe idei pe care le avem în materialul pe care l-am distribuit, dar o sa închei spunând un singur lucru – sunt profund preocupat de faptul ca aceasta exuberanta irationala de care guvernantii actuali dau dovada sa nu faca locul unei situatii economice mult mai dificile. Cred ca sunt solutii sa evitam acest lucru, dar numai în conditiile în care înlocuim motorul de crestere economica, venim cu predictibilitatea din punct de vedere al politicii fiscale si venim cu un program care sa aiba, într-adevar, coerenta.
Acestea sunt câteva din cuvintele pe care voiam sa le spun în introducere si sa-l invit pe domnul vicepresedinte Nita sa preia „conducerea ostilitatilor” pentru a avea un dialog si cu participantii. Multumesc foarte mult.